Din păcate, timpurile au fost neiertatoare cu multe monumente bucureștene. Multe au avut de suferit în timpul diverselor invazii, incendii, cutremure sau din simpla indiferență a oamenilor. Mai trist este faptul când aceste monumente au fost distruse din simpla voință a unor oameni politici vremelnici, doar din dorința de a face rău. Biserica mănăstirii Cotroceni a avut o asemenea soartă.
Temenul ,,Cotroceni”—provine de la cuvântul arhaic ,,a cotroci’’ însemnând a ascunde. Aici se afla un codru des în care viitorul domn, Șerban Cantacuzino, scapă de urmăritorii care vroiau să-i curme viata. Acesta construiește, începand cu anul 1679, un ansamblu mănăstiresc care cuprindea biserica, clopotnița, casa domnească, chilii și pivnițe. În biserică se află mormântul ctitorului.
Biserica, care poartă hramurile Adormirea Maicii Domnului și sfinții Serghie și Vah, avea ințial, patru turle, însă după ce a fost puternic afectată de puternicul cutremur din anul 1802, a fost reclădită păstrându-se numai două turle.
Biserica a fost martoră a trecerii lui Tudor Vladimirescu care, cu ocazia revoluției de la 1821 și-a instalat tabăra la Cotroceni și a revoluției din anul 1848.
Biserica este locul de odihnă și pentru principele Mircea, cel mai mic dintre copii Regelui Ferdinand și a Reginei Maria. Înmormântarea s-a facut în grabă, căci la porțile Bucureștiului se aflau trupele de ocupație, iar familia regală cu administrația țării au trebuit sa se refugieze la Iași.
După abdicarea forțată a Regelui Mihai, lăcașul este închis, palatul fiind atribuit organizației de pionieri.
În timpul conducerii lui Nicolae Ceausescu, acesta își dorea o nouă casă de oaspeți. Astfel, în anul 1976 încep lucrări la aripa palatului, întrerupte de cutremurul din anul 1977 care are consecințe dezastruase pentru întreg ansamblul Cotroceni. Biserica, serios afectată, este lasată în paragină, iar în anul 1984 se hotărăște demolarea sa în urma ordinului dat de familia Ceaușescu. Într-un efort supraomenesc s-au evacuat obiectele de cult, s-au mutat osemintele lui Șerban Cantacuzino și ale membrilor familiei sale și nu în ultimul rând, câteva fragmente de pictură și decorațiuni din piatră de o valoare inestimabilă. De asemenea s-au conservat fundațiile fostei biserici în speranța unei viitoare reconstrucții.
După revoluția din decembrie 1989 s-a hotărât reconstruirea vechii biserici, în semn de respect pentru vechii ctitori. În anul 2004 lăcașul s-a reconstruit parțial, fiind reînhumate și osemintele familiei Cantacuzino. Între anii 2008-2009 reconstrucția a fost finalizată, presupunând și integrarea fragmentelor de pictură salvate în anul 1984.
Biserica a fost resființită, fiind redată cultului și credincioșilor bucureșteni. Ea poate fi vizitată în timpul săptămânii odată cu vechiul palat devenit muzeu.
Astăzi biserica de la Cotroceni a devenit un simbol care ne invită la meditație – un monument istoric poate sa renască după ce a fost condamnat la o moarte iremediabila de voința arbitrară a unui dictator, dar constituie și un semnal de alarmă, ca astfel de lucruri urâte să nu se mai întâmple. Cu siguranță, cu toții avem câte ceva de învățat din istoria acestui monument emblematic al Bucureștilor.
Autor: Alin Saidac
Sursa foto: Institutul Național al Patrimoniului
