Istoricul a povestit că soldații români nu au fost ținuți prizonieri, ci au fost eliberați de armata germană și trimiși să lucreze în agricultură. Astfel s-au creat premisele unei reorganizări rapide, care i-a luat prin surprindere pe germani.
„Soldații și subofițerii eliberați au fost trimiși să lucreze pământul. Nu au fost trimiși acasă. I-au trimis în zone unde aveau armament depozitat în apropiere. Dintre ofițerii care știau carte erau institutorii în școli. Nu au fost trimiși acasă. Drept urmare în noiembrie 1918 a fost cea mai mare mobilizare a unei armate din timpul primului Război Mondial, în Mica Românei. Au apărut de niciunde. Pacea de la Buftea nu a fost încheiată niciodată. Ea este considerată încheiată doar prin ratificarea Regelui. Le putem considera doar negocieri punctate până la un anumit nivel, agreate. Ele trebuiau ratificate de Împăratul Germaniei și ceilalți învingători, dar și de regele Ferdinand pe de altă parte,” a spus Adrian Majuru la DC News Live.
Mișcarea-surpriză
În timp ce regele Ferdinand tatona semnarea păcii, armata a reușit să se mobilizeze foarte rapid și să elibereze capitala. A fost o strategie similară cu reîntoarcerea armelor, precum la 23 august 1944.
„În tot acest timp armata se mobiliza. S-a întâmplat exact la 23 august 1944. Mecanismul a fost similar. Regele știa ce se pregătește dar aștepta circumstanțele pe care trebuia să le și creeze totodată. Astfel armata română mobilizată a recuperat zona ocupată, foarte repede în 48 de ore. A fost eliberat Bucureștiul. I-au surprins. Nu se așteptau să apară trupe organizate și înarmate în același timp. Aceste acțiuni ne-au reintrodus în circuitul oficial până la semnarea armistițiului de la Compiegne din estul Franței. Am redevenit combatanți și am participat la negocierile tratatului de pace,” a mai spus Majuru.
Vezi răspunsul complet: