Dupa Revolutia de la 1848, se facea un prim pas spre unificarea celor doua Principate Romane, prin constituirea unei unitati vamale.

Dorinta romanilor de pe cele doua maluri ale Milcovului de a se uni in acelasi stat nu mai putea fi impiedicata. Era doar o chestiune de timp.

Miscarile unioniste din Moldova si Muntenia deveneau din ce in ce mai puternice, iar Partida Nationala avea sa isi numeasca aceeasi persoana drept candidat la conducerea ambelor state: Alexandru Ioan Cuza, un militar de nici 40 de ani remarcat in timpul Revolutiei de la 1848, ajuns apoi chiar ministru de razboi.

Ales intai in Moldova la 5 ianuarie 1859, dupa mai putin de 3 saptamani Cuza este ales si domnitor al Tarii Romanesti.

Era o miscare geniala a politicienilor romani, facuta cu complicitatea tacita a puterilor occidentale, dar privita cu manie de inca puternicul Imperiu Otoman. Odata ajuns pe tronul Romaniei, cum avea sa se numeasca tara incepand din 1862, Alexandru Ioan Cuza a inceput o campanie furibunda de modernizare a statului roman: invatamant obligatoriu, crearea unei armate nationale, crearea unor noi organisme financiare, infiintarea a doua universitati,

la Iasi si la Bucuresti, conceperea codurilor civil si penal, secularizarea averilor manastiresti. Reforma agrara, cu ajutorul careia aproape o jumatate dintre familiile de romani au primit teren agricol, avea sa aduca mai aproape sfarsitul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

Guvernul si Parlamentul au intrat in conflict in momentul declansarii reformei agrare, astfel ca s-a ajuns la o lovitura de stat: Adunarea legiuitoare a fost dizolvata iar Cuza s-a inconjurat de o camarila, administratia sa apropiindu-se de dictatura. Nu destul de puternica din moment ce a permis realizarea a ceea ce istoria consemneaza ca fiind Monstruoasa coalitie, care il va determina pe Cuza sa abdice si sa plece din tara. In plan personal, Cuza a avut o casnicie nefericita, Elena, sotia sa, fiind nevoita chiar si sa ii creasca cei doi copii pe care Cuza i-a avut cu amanta sa, Elena Obrenovici.

De altfel, dupa abdicare, Cuza a parasit tara impreuna cu sotia, amanta si cei doi copii. A incercat sa se intoarca in Romania, dar i-a fost refuzat accesul. A murit la Heildelberg, iar ramasitele sala au fost duse la Ruginoasa. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, sicriul lui Alexandru Ioan Cuza a fost dus la Biserica Trei Ierarhi din Iasi. ALEXANDRU IOAN CUZA 1859 – 1866