Barbu Ștefănescu Delavrancea este cunoscut publicului larg datorită operei sale literare însă parcursul său profesional s-a desfășurat în mare parte în sfera publică. Delavrancea, care a fost de asemenea si avocat, s-a implicat activ în viața politică și a deținut mai multe funcții publice, printre care și cea de primar al capitalei, poziție din care a inițiat sau a continuat mai multe proiecte de dezvoltare și modernizare a orașului la începutul secolului 20. Scriitorul a fost de asemenea un militant activ pentru Marea Unire.
Abilitățile sale oratorice, recunoscute și folosite în situatii importante în epocă, au rămas păstrate în mai multe discursuri care tratează tema identității comune a provinciilor românești și a necesității unirii, care se va realiza la câteva luni după moartea lui Delavrancea, în decembrie 1918. Printre acestea se numără: „Cestiunea națională – Rolul și drepturile românilor transilvăneni” (1893); „Lumina tuturora” (1895); „Patrie și Patriotism” (1915); „Pământ și drepturi” (1917).
De asemenea, Delavrancea a avut un rol activ în cadrul Ligii pentru Unitatea Culturală a Românilor, care milita pentru obținerea independenței și a unității naționale.
Intervențiile sale publice arată și poziția sa “proantantistă” și filofranceză, declarată în mai multe ocazii. La intrarea României în Primul Război Mondial, Delavrancea, care era și membru al Academiei, a ținut un discurs în forul instituției în care susținea idea unirii teritoriilor românești. Discursul menționa identitatea lingvistică și națională comună și argumenta în favoarea unirii. Anul acesta, România marchează trecerea unui secol de la Marea Unire din 1918.
Unul din cazurile notabile în care a fost implicat avocatul Delavrancea a fost cel în care a lucrat în apărarea scriitorului I. L. Caragiale, care fusese acuzat de publicistul Al. Ionescu-Caion că ar fi plagiat după opera unui dramaturg ungur în drama „Năpasta”. Cazul a fost rezolvat în favoarea lui Caragiale.
În timpul mandatului său de primar al Bucureștiului, Delavrancea a luat o serie de măsuri care au schimbat modul în care arăta orașul, de la infrastructura transportului public și iluminat, la diverse amenajări urbane.
Acesta a dispus aplicarea legii repausului duminical în București. Legea a fost propusă de premierul de atunci, Vasile Lascăr, și adoptată în 1897. Legea prevedea acordarea unui repaus de jumătate de zi, duminica dimineața și 14 sărbători pe an.
De asemenea, Delavrancea a susținut extinderea înlocuirii tramvaielor cu cai cu cele electrice. Prima linie de tramvai electrică începuse să funcționeze în capitală din decembrie 1894, pe linia Cotroceni-Obor, după ce primarul Pache Protopopescu acordase o concesie pentru construirea de căi de tramvaie. Propunerea sa a întâmpinat opoziție însă Delavrancea a insistat, subliniind necesitatea tracțiunii electrice care urma să elimine mai multe aspecte inestetice asociate celei cu cai, printre care și plasele de fire de pe bulevarde.
Tot Delavrancea i-a propus inginerului Dimitrie Leonida să execute un proiect de modernizare a uzinei Grozăvești, care din 1902 a început să producă energie electrică pentru pompele de apă de la Bragadiru și pentru iluminatul public. Modernizarea se va realiza între 1910 și 1912, și a inclus instalarea de turbine noi.
Delavrancea a avut în vedere și sistemul de filtrare a apei în capitală. Astfel, între 1899 și 1901 se derulează lucrările de captare a apelor subterane din zona Bragadiru. Construirea stației de la Bragadiru a crescut calitatea și cantitatea apei potabile din capitală. S-au efectuat și lucrări de adâncire a râului Dâmbovița, între Grozăvești și Ciurel, și s-au reparat malurile râului.
Primarul Delavrancea s-a ocupat și de infrastructura stradală a orașului. În timpul mandatului său s-au executat lucrări de aliniere pe 120 de străzi din oraș. Printre străzile amenajate au fost Calea Victoriei, Dudești, Calea Rahovei. Bulevardul Coșbuc a fost prelungit, a fost creată strada Pantelimon și s-a început lucrul la Parcul Filaret. Unul din cele mai insalubre cartiere ale vremii, Tei, a fost curățat și pavat, și s-au construit șanțuri pentru scurgere.
Printre măsurile luate de Barbu Ștefănescu Delavrancea se număra și obligativitatea abonamentului la ridicarea gunoiului. În domeniul educației și al culturii, acesta a sprijinit înființarea unei scoli profesionale de meserii și tipărirea unui volum de istorie a Bucureștiului.
Ulterior ocupării funcției de primar al Bucureștiului, între 1899 și 1901, Delavrancea a fost ministru al Lucrărilor Publice (1910 – 1912), ministru al Industriei și Comerțului (începând cu 1917) și membru al parlamentului
Delavrancea scriitorul este însă mult mai bine cunoscut publicului larg pentru nuvelele și povestirile sale, incluzând celebra Hagi Tudose, pentru o serie de basme – de exemplu Neghiniță și pentru trilogia dramatică Moldova, care începe cu piesa Apus de Soare.