În apropiere de aglomerata Piața Romană, ascunsă pe o străduță îngustă, se află un spațiu în care pacea ce o învăluie amintește de liniștea primordială: Biserica Icoanei.
Istoria spune că, încă de la sfârșitul secolului XVII, aici există un mic schit de lemn, aflat în grija unui David Ceauș, fost diplomat al voievodului martir Constantin Brâncoveanu.
O mulțime de alți ctitori din vechea familie de români Băbeanu au reconstruit sfintele lăcașe aflate în acest loc.
În naosul bisericii se află o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, tămăduitoare și ajutătoare a acelora care vor să se căsătorească. Atestarea sa datează de la 1682.
„Provine de la voievodul martir Constantin Brâncoveanu și a fost așezată această icoană în bisericuța de lemn. A avut o istorie scurtă bisericuța aceea de lemn. Din cauza unui incendiu a ars, dar în cenușă a fost găsită icoana neatinsă. S-a produs o emulație duhovnicească în jurul acestei icoane.
Lumea a început să vină spre icoană, era atracția principală. De atunci s-a numit Biserica Icoanei”, povestește preotul Ioan Popescu, paroh al Bisericii Icoanei.
La cutremurul din 1838, Biserica Icoanei s-a năruit încă o dată, scrie într-un mic istoric postat pe site-ul bisericii. Este reconstruită și repictată în același an, dar după aproape 50 de ani, un alt Băbeanu, Mihai, descendent al aceleiași familii de ctitori, restaurează din temelii biserica. Pictura originală în frescă este acoperită, cu această ocazie, de o pictură în ulei, realizată de elevi ai lui Gheorghe Tătărăscu.
Astăzi, după o retușare recentă, pe pereții bisericii se pot observa două tipuri de pictură: fresca originală scoasă la iveală de curând de specialiști restauratori, dar și pictura în ulei aparținând stilului Tătărăscu.
“Icoana este cunsocută în istorie ca tămăduitoare. Minunile se fac prin cooperare. În primul rând să ai încredere. Să fii convins că se rezolvă”, spune preotul paroh.