La kilometrul zero al Capitalei, reper topografic și cartografic de la care se măsoară toate distanțele României, se află ultima ctitorie brâncovenească: Biserica Sfântul Gheorghe Nou.
“Prima biserică din Cetatea Bucureștilor ar fi fost zidită aici și a avut Hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. La anul 1600, an simbolic pentru toți românii, anul primei Uniri a Principatelor Românești sub tutela voievodului martir Mihai Viteazul, iată că acesta împreună cu soția sa, doamna Stanca, aduc mâna Sfântului Ierarh Nicolae de la Bari la București, în această sfântă biserică. Acest odor se păstrează intact de aproape 418 ani.
Aș mai consemna faptul că în această biserică, într-o zi de 17 iunie 1889, s-a făcut slujba de înmormântare a voievodului poeziei românești, cum îmi place mie să-i spun, Mihai Eminescu. În acest loc ”, spune preotul paroh Emil Nedelea Cărămizaru.
Voievodul martir Constantin Brâncoveanu, care a fost înmormântat în biserica al cărei ctitor este, a fost canonizat în 1992, în timpul Preafericitului Patriarh Teoctist, împreună cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, precum și cu sfetnicul său, Ianache.
22 ani mai târziu, în data de 21 mai, în timpul Preafericitului Patriarh Daniel, moaștele voievodului martir au fost deshumate și analizate de o echipă de arheologi, istorici și antropologi. Apoi au fost depuse spre închinare într-o frumoasă raclă de argint aurit, operă a atelierelor Patriarhiei Române.
Statuia domnitorului martir, operă a sculptorului Oscar Han, se află în curtea așezământului între doi platani seculari.
Numeroase odoare scumpe împodobesc biserica, două icoane făcătoare de minuni: a Maicii Domnului și a Sfintei Parascheva, realizate în secolul 18.
Catapeteasma datând din anul 1707 este o bijuterie a artei brâncovenești.
Credincioșii își pleacă ades fruntea pe mâna Sfântului Nicolae, ferecată în argint, un dar de suflet de la Mihai Viteazul.
Alte scumpe odoare sunt daruri de la Doamna Maria, văduva voievodului martir: un sfânt epitaf brodat cu fir de aur chiar de mâinile sale și o candelă din argint filigranat, obiect de patrimoniu.
Însă, cel mai important reper pentru cel care îl caută neîncetat pe Dumnezeu este racla de argint aurit în care se află moaștele celui care a preferat să moară împreună cu cei patru fii ai săi decât să își trădeze credința creștină.