Biserica Domnița Bălașa, vechi lăcaș ortodox de o frumusețe aparte, se înalță strălucitoare printre mulțimea de blocuri terne. Actuala clădire în stil neoromânesc a fost construită între anii 1881 și 1885 după proiectul arhitectului Alexandru Orăscu, în timpul domniei lui Carol I al României și a Reginei Elisabeta, fiind al patrulea așezământ ridicat de-a lungul secolelor pe acest loc.
Ctitorii inițiali sunt cea de-a șasea fiică a voievodului Constantin Brâncoveanu, Domnița Bălașa, împreună cu soțul său, marele ban Manolache Rangabe, în anii 1743-1744. Ei au înzestrat-o cu moșii, terenuri, acareturi și vii. Rămasă văduvă la vârsta de 50 de ani, Domnița Bălașa a mai construit alături de primul lăcaș o altă biserică mai mare, cu hramul Înălțarea Domnului, alături ridicând și un azil pentru bătrânii săraci.
Avariate grav de cutremure, la jumătatea secolului 19, Safta Brâncoveanu, soția ultimului epitrop al bisericii scoborator din voievodul martir, construiește o nouă biserică care are o viață scurtă, doar 40 de ani. Un cutremur a pus-o la pământ.
Domnița Bălașa își doarme somnul de veci în dreapta bisericii sub un monument de marmură albă intitulat „Întristarea”, realizat în stil belle epoque de către sculptorul Ion Georgescu.
În stânga se află un alt monument funerar, capodoperă a francezului Jules Roulleau, sub care se odihnește Zoe, nepoata Saftei Brâncoveanu.
Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici este epitrop al așezământului de astăzi.
Biserici ale Bucureștiului: Fascinanta poveste a Bisericii Domnița Bălașa, al cărei epitrop este academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici
În curtea bisericii se află statuia Domniței Bălașa din marmură de Carrara, opera lui Carol Storck după ideile lui Bogdan Petriceicu Hașdeu.
Nu departe, în partea de nord a bisericii a fost înălțat un monument în formă de biserică, în onoarea aceleiași neobosite ctitore a celor două biserici inițiale.
În 1959, epitropul de atunci Emanoil Hagi Mosco, socrul academicianului Constantin Bălăceanu Stolnici, a donat bisericii moaștele sfântului Grigorie de Nyssa.
„Este o biserică în care s-a investit foarte mult. Exteriorul este impozant. Sunt interesante și vitraliile. Ele nu sunt întâlnite totuși în bisericile ortodoxe. Au o particularitate aparte. În partea de jos sunt stemele Brâncovenilor.
(…) Unul dintre lucrurile cele mai frumoase este candelabrul de sus. Este o cruce cu șase brațe, comandată la Viena.
Socrul meu a reparat biserica, iar apoi a dăruit moaștele lui Grigorie din Nyssa. În comunism au stat în biserică într-o poziție modestă. Când a venit Patriarhul Daniel a zis să valorificăm moaștele acestea. Atunci s-a făcut noua raclă”, povestește Constantin Bălăceanu Stolnici.
