Aviaţa a reprezentat una dintre cele mai de temut arme în anii celui de-al Doilea Război Mondial. De la escadrilele cumplite de Luftwaffe, care au terorizat populaţia Poloniei în septembrie 1939, şi până la avioanele americane care au aruncat bombe atomice asupra Japoniei, în 1945, atacurile aeriene au scris istorie, au secerat vieţi, şi au redesenat hărţi. Din păcate Bucureştiul au fost şi el ţinta unor campanii aviatice în ultimul secol. Astfel, vă invităm cu ocazia Centenarului să rememorăm cele mai dramatice momente, din primăvara şi vara anului 1944.

Ironia istoriei face ca în acel an, Capitala să fi fost bombardată atât de avioanele anglo-americane, cât şi de cele germane la câteva luni distanţă. Ironia prezentului însă stă în faptul că în Bucureştiul zilelor noastre monumentul eroilor americani tronează în parcul Cişmigiu, în vreme ce cimitirul bucureştenilor care au căzut victime acestora şi care se afla pe acest loc a fost desfiinţat în anii comunismului.

Ziua de 4 aprilie 1944 a început la Bucureşti ca o zi frumoasă de primăvară, întâmplarea face că era o zi de marţi. Atunci când în popor se spune că există 3 ceasuri rele. Bucureştenii erau convinşi că englezii şi americanii cunosc sentimentele pro-aliate ale românilor. Drept pentru care exista convingerea că oraşul nu va fi bombardat vreodată. Deodată, către ora 13 a amiezii, au început să sune sirenele de alarmă, şi de această dată, nu mai era un exerciţiu. 220 de bombardiere americane B17 şi alte 23 de bombardiere B24 s-au năpustit asupra Bucureştiului aruncând 860 de tone de bombe. Impactul a fost teribil, după nici o oră, bilanţul funest a fost de aproape 3000 de morţi.

Dar impactul psihologic al acelor bombardamente a fost chiar mai mare decât pierderile înregistrate pentru că românii erau convinşi că aliaţii anglo-americani nu vor lovi populaţia civilă, dar a fost o mare iluzie. În acele zile deşi frontul se afla la 500 de km de Capitală, bucureştenii au simţit că războiul vine acasă la ei.

Vara anului 1944 a adus apoi alte bombardamente, mai ales în lunile iulie şi august. Escadrilele engleze şi americane au efectuat 33 de atacuri de zi şi 15 atacuri de noapte. Principalul scop al raidurilor era demoralizarea populaţiei. În total, în bombardamentele desfăşurate între 4 aprilie şi 19 august 1944 s-au înregistrat 7693 de morţi, aproape 8000 de răniţi şi aproape 30 de mii de clădiri distruse sau avariate.

În Capitală, zona centrală a Căii Victoriei şi a bulevardului Regina Elisabeta au fost printre cele mai afectate, la fel şi zona Gării de Nord. Teatrul Naţional a fost distrus, la fel şi o aripă din clădirea centrală a Universităţii. Dar nici măcar aceste bombardamente nu au schimbat opiniile pro-americane ale românilor. Piloţii americani, căzuţi în România au avut parte de un tratament mai mult decât omenos.

În mod categoric, bombardamentele anului 1944 au grăbit ruperea alianţei României cu Germania. Dar noi bombardamente aveau să urmeze imediat după 23 august. Adolf Hitler, dorind să răzbune arestarea mareşalului Ion Antonescu a ordonat noi atcauri aeriene asupra centrului Bucureştiului pe 24 august 1944, dar deşi şifonat, Bucureştiul a rămas în picioare.