Nicolae Ceauşescu nu a fost primul care a visat la construirea unui mare edificiu naţional pe locul în care se află astăzi Palatul Parlamentului. Primul conducător al românilor care a avut ideea unei astfel de construcţii a fost Regele Carol al II-lea. La mijlocul anilor ’30, Carol al II-lea îşi dorea să construiască un sediu în acelaşi loc un sediu uriaş al Camerei Deputaţilor.
În anii 70 zona cuprinsă între Piaţa Unirii din Bucureşti şi cartierul Uranus era o zonă pitorească, dar a cărei realitate nu trebuie idealizată. Ea avea numeroase clădiri de patrimoniu, dar avea şi multe locuinţe dărăpănate şi multe colţuri insalubre. După cutremurul din martie 1977, sistematizarea Capitalei a devenit o prioritate naţională, iar la sfârşitul anulor 70, au avut loc mai multe concursuri de proiecte privind noul centru administrativ al oraşului. Cei mai mulţi arhitecţi au participat la aceste concursuri, dar poate că nu au dorit şi să obţină conducerea noului şantier, care promitea să fie extrem de dificil. În cele din urmă, câştigătoarea a fost o tânără arhitectă care tocmai împlinea 30 de ani pe nume Anca Petrescu.
Lucrările propriu-zise la acest şantier au început după anul 1980, cu demolarea intensivă a unei arii ce reprezenta ca întindere a 6a parte din Bucureşti. Zeci de mii de familii au fost mutate în alte cartiere din Capitaltă. În anii următori pe acest şantier au lucrat peste 20 000 de muncitori, dintre care mulţi soldaţi în termen, cu toţi coordonaţi de o echipă cu peste 500 de arhitecţi. Contrar zvonurilor, Anca Petrescu, cea care era şefa acestui proiect, nu era rudă cu Elena Ceauşescu, al cărei nume de domnişoară fusese tot Petrescu.
Lucrările efective la aşa-zisa Casă a Poporului au început în data de 25 iunie anul 1984. Nicolae Ceauşescu avea obiceiul să viziteze des acest şantier, mai ales în zilele de sâmbătă. Trebuie spus că pe acest şantier au avut loc şi accidente, estimându-se că în jur de 20 de muncitori şi-ar fi pierdut viaţa. Atunci în ziua inaugurală din luna iunie a anului 1984, la temelia acestei clădiri a fost îngropat un cilindru de oţel, în care era înscris un mesaj din partea ctitorului Nicolae Ceauşescu, dar Ceauşescu nu a apucat să-şi mai inaugureze ctitoria, iar clădirea menită a servi fostului regim, a devenit principala adresă a regimului democratic din România, semn că în istorie uneori unii seamănă, dar alţii culeg.
În total aria demolată şi reconstruită pentru acets obiectiv se întinde pe 600 de ha. În mijlocul ei se ridică o clădire înaltă de 86 de metri, lungă de 270 de metri şi lată de 245 de metri. În total, suprafaţa construită este de 70 de mii de metri pătraţi. Astfel, actualul Palat al Parlamentului şi fosta Casă a Poporului rămâne clădirea românească cea mai prezentă în Cartea Recordurilor, dar şi obiectivul turistic cel mai vizitat din ţară.