Dincolo de jertfele umane, un episod dureros din timpul primei conflagrații mondiale l-a reprezentat ocuparea Bucureștilor de către trupele Puterilor Centrale. Pe 23 noiembrie 1916, în timp ce Ferdinand I, Guvernul și toate instituțiile se refugiaseră la Iași, primele detașamente de soldați germani – grenadierii lui Frankelhayn – intrau într-o Capitală îngrozită. În orele și zilele următoarele apar și trupele austro-ungare, fesurile turcești și șepcile bulgarilor.
Ofițerii germani ocupă Athénée Palace, austro-ungurii aleg casa bancherului Blank, în vreme ce bulgarii dau năvală la Capșa. Apar lipite pe ziduri “ordonanțele”, cu tot felul de măsuri restrictive: predarea trăsurilor, a cailor, bicicletelor, gazului lampant, vaselor de bucătărie, ba chiar și a clanțelor de la uși. Komandatura rechiziționează clădiri importante, spitale, licee, se confiscă saltelele, cearșafurile și covoarele, petrolul, cărbunele, grânele etc.. Deși umiliți, înfometați și jecmăniți, bucureștenii își păstrează optimismul și curajul.
Decembrie 1917: revoluția bolșevică aduce ieșirea din război a Rusiei, iar România pare condamnată, rămânând sigură în fața inamicului. Pacea de la Buftea/București este cruntă: pierdem Dobrogea și Carpații. Însă, în august 1918, francezii sparg frontul german pe Somme, astfel că înfrângerea Puterilor Centrale începe să ia contur. În septembrie, pică și frontul de la Salonic, iar bulgarii capitulează. Antanta înaintează victorioasă, eliberând Serbia și se apropie de Dunăre. Austro-Ungaria semnează armistițiu, iar feldmareșalul Mackensen cere permisiunea de a-și retrage trupele din București. Pe 10 noiembrie 1918, Ferdinand, prin noul guvern român instalat, îl somează pe mareșal să părăsească orașul în 24 ore, iar acesta o va face.
Pe 12 noiembrie, Bucureștiul e din nou liber. La 1 decembrie 1918, după 707 zile de ocupație germană, mulțimea aclamă revenirea în Capitală, din exilul ieșean, a Regelui Ferdinand, alături de adorata sa regină, Maria, ambii fiind însoțiți călare de generalul francez Berthelot. Tot în aceeași zi, la Alba Iulia, se realizează voința de o mie de ani a acestui neam: Unirea într-un singur stat a tuturor românilor.