Romania are talentul de a indeparta de pe teritoriul sau oameni de mare valoare. Unul dintre ei este Emil Cioran, plecat definitiv din tara in 1941.
A devenit apatrid la Paris si nu a mai scris de atunci mai nimic in limba romana – doar scrisori catre prieteni. Francezii inca se mandresc cu el. De altfel, mai toate cartile lui Cioran au aparut la editura Gallimard, cea care e editat cartile a numerosi castigatori ai premiilor Nobel si Pulitzer. Insa activitatea celui care avea sa fie numit “filozoful disperarii” incepea in Romania interbelica, una dintre cele mai infloritoare din literatura romana.
Aflat sub influenta carismaticului ideolog al Garzii de fier, Nae Ionescu, Cioran se alatura grupului de tineri geniali care orbitau in jurul acestuia, precum Mircea Eliade si Mihail Sebastian. In acest cerc aveau sa se produca si fisuri, Mihail Sebastian fiind oripilat de optiunile politice ale lui Cioran si Eliade, iar Cioran se cearta cu Eliade din cauza unei femei, o actrita cu oarecare succes pe scenele din Bucuresti.
Debutul lui Cioran este unul fulminant, cartea Pe culmele disperarii fiind premiata in cateva randuri. Cioran pleaca la Berlin, la o bursa si, din nefericire, intr-unul dintre articolel sale scrie la superlativ despre Hitler si actiunile sale. Caderea spre extrema dreapta avea sa fie regretata mai tarziu de catre Cioran si aruncata in carca tineretii si a lipsei de experienta de viata. Ajuns in Franta, scrie enorm insa, in ciuda succesului sau, refuza sa devina un personaj cunoscut altfel decat prin opera sa.
Traieste izolat intr-un apartament din Cartierul latin, alaturi de iubita sa care va avea grija de Cioran pana la moartea. Evident ca traducerea cartilor sale este interzisa in Romania in perioada regimului comunist.
Mai mult, a fost permanent sub supravegherea Securitatii. Incredibil este ca ultimul raport al securistului care il avea pe Cioran in vizor este datat la cateva luni dupa Revolutia din 1989, cand, in sfarsit, se propune incetarea urmaririi deoarece filozoful are deja 80 de ani si nu mai este interesant din punct de vedere informativ. Cel mai bun lucru de dupa Revolutie a fost reeditarea uriasei opere a lui Emil Cioran, astfel incat ea a devenit cunoscuta generatiilor carora accesul la cartile sale le-a fost interzis 50 de ani. Cioran a murit intr-un spital din Paris si este inmormantat la cimitirul Montparnasse.