Generalul Henri Cihoski a fost unul dintre comandanţii care aveau curajul nebun de a luptă alături de soldaţii săi. După intrarea României în primul război mondial, generalul Cihoski a comandat Grupul Argeş în luptele de pe Valea Topologului pentru oprirea ofensivei germane declanşată în defileul Oltului.
Militar de carieră, Cihoski şi-a dat seama că subordonaţii săi, neexperimentaţi şi prost dotaţi, au nevoie permanentă de încurajări şi sfaturi. Aşa că a stat întotdeauna printre ei, fiind unul dintre puţinii generali răniţi în luptă. Cu toate acestea, a continuat să rămână în postul de comandă.
Războiul avea să îl ducă pe frontul glorios de la Mărăşeşti, la comanda Diviziei 10 infanterie. Spre finalul bătăliei, militarii diviziei sale au contribuit decisiv la oprirea ofensivei inamice la sud de aliniamentul Mărăşeşti – Pădurea Răzoare. Ca întotdeauna, generalul Cihoski a părăsit punctul de comandă ca să meargă în prima linie, chiar dacă asta se întâmplă sub bombardamentul inamicului, care adusese în luptă 1200 de tunuri.
Rolul său în bătălia de la Mărăşeşti a fost recunoscut şi de către aliaţi. Pe lângă primirea Ordinului Mihai Viteazu, Cihoski a primit din partea Franţei Legiunea de Onoare iar din partea Rusiei Ordinul Sfântu Gheorghe. După război, generalul Cihoski a ajuns chiar ministru al apărării în guvernul Maniu.
Faptele sale de luptă aveau să fie răsplătite aşa cum numai ei ştiau, de către comunişti. Vila pe care o construise familia sa a fost naţionalizată, familia a fost aruncată în stradă. Abia după 60 de ani de luptă, familia a recuperat-o.
Cu ce preţ însă… Generalul Cihoski a fost luat de Securitate în 1950 şi dus la închisoarea de la Sighet. La 78 de ani, gloriosul general al armatei române nu a rezistat decât 11 zile în închisoare. În 1968, la o jumătate de veac de la moartea sa, comuniştii au decis totuşi ca eroul de la Mărăşeşti trebuie să fie aşezat alături de militarii săi, în Mausoleul ridicat chiar pe câmpul de bătălie.
HENRI CIHOSKI 1871 – 1950