logo_centenar_ROMANIA

Într-o cuvântare ținută la Sala Dacia, în iulie 1915, Take Ionescu avertiza că “ar trebui să fim cu adevărat nebuni să credem că Puterile Antantei, învingând fără noi, vor învinge pentru noi”. Liderul conservator evidenția că izbânda Antantei, fără implicarea României, “va afecta moralitatea și drepturile generațiilor noastre viitoare”.Înțelegând deja că nu mai putem sta deoparte (vezi neutralitatea declarată în 1914), Regele Ferdinand, urmașul lui Carol, îmbrățișează ideea, cu atât mai mult cu cât națiunea, într-un tumult general, insista pentru apărarea intereselor și ocuparea pământului românesc de sub stăpânirea austro-ungară.

Ferdinand era tot un Hohenzollern. Așadar, un neamț care alegea să lupte împotriva națiunii sale. Sub aceste auspicii, România semnează tratatul de alianță cu Franța, Marea Britanie, Rusia și Italia, în 4 august 1916, iar 11 zile mai târziu, după Consiliul de Coroană condus de un Ferdinand emoționat, dar ferm, Guvernul declară război Austro-Ungariei. Nicolae Filipescu acceptă că înscăunarea lui Ferdinand a venit într-un moment în care Europa e zguduită de cel mai înfricoșător război de până atunci.

“Sire, ești trimisul lui Dumnezeu ca să împlinești visul unui neam! Vei fi cel mare domnitor al țării, împodobindu-te de titlurile lui Mihai Viteazul: Domn al Ardealului, al Țării Românești și al Moldovei”.

Entuziast la rându-i, Nicolae Iorga anunță că “a sosit un ceas pe care îl așteptăm de peste două veacuri, în care cerem lumii, cinstit, cu arma în mână, ceea ce alte neamuri, mai fericite, au de atâta vreme… dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui ca robi rodul ostenelilor noastre”. Semnarea convenției militare cu Antanta va garanta dreptul nostru de a integra teritoriile locuite de români din Austro-Ungaria, plus egalitatea în drepturi cu ocazia viitoarelor tratative de pace.

Așadar, românii au intrat în război “ca niște aliați doriți și ceruți, nu ca niște solicitatori nepoftiți” (I.C. Brătianu), obiectivul primordial al participării la conflict fiind îndeplinirea menirii noastre istorice: înfăptuirea unității naționale și dezrobirea fraților.

La 1 Decembrie 1918, aceste idealuri vor deveni realitate.