“La fiecare scaun, lui Radu Gyr ii iesea intestinul vreo 40 de centimetri. De fiecare data, in lungi sedinte chinuitoare, numai cu rabdare si cu mainile goale, Cornel reusea sa rezolve criza, reintroducindu-i intestinul la loc.”
Astfel de relatari cutremuratoare sunt cuprinse in cea mai completa lucrare despre universul concentrationar din Romania de dupa al doilea razboi mondial, “Inchisoarea noastra cea de toate zilele”. Lucrarea ii apartine lui Ion Ioanid, memorialistul inchisorilor comuniste, despre care criticii spun ca este un Soljenitin roman.
Niciun cuvant nu se spune despre Ion Ioanid in scolile din Romania, desi ar putea sa aiba loc in manualele de istorie sau in cele de literatura. In orice caz, locul lui Ioanid exista in manualul nescris de morala a poporului roman. Ion Ioanid s-a inscris dupa razboi la Facultatea de drept, insa dupa trei ani a fost exmatriculat. Incepuse in Romania sa functioneze “politica dosarelor”, iar el era fiu de boier…
A fost arestat la 23 de ani de proaspat infiintata Securitate dar eliberat dupa cateva zile. Nu va scapa insa de inchisoare. In 1952 este arestat, judecat si condamnat la 20 de ani de inchisoare. Incepea calvarul sau in mai toate inchisorile comuniste. Ajuns la mina de plimb de la Cavnic, tanarul Ioanid reuseste sa evadeze si timp de cateva luni se ascunde de autoritati.
Observa schimbarile febrile si dramatice din societate – in Romania se faceau pregatirile pentru Festivalul Tineretului, se ascunde de turnatorii prezenti chiar si printre prietenii sai, dar in final este prins si aruncat in inchisoare. Memoria lui Ion Ioanid se dovedeste a fi fabuloasa – dupa zeci de ani de la arestarea sa, in “Inchisoarea noastra cea de toate zilele” isi aduce aminte cu lux de amanunte locuri, nume ale unor detinuti si calai, intamplari care ar face pe oricine sa se cutremure.
Umilintele la care sunt supusi detinutii sunt relatate extrem de amanuntit; bataile, torturile si anchetele la care erau supusi acestia depasesc orice limita a umanului. Cartea lui Ioanid este o fresca a chinurilor inimaginabile la care au fost supusi romani de catre romani, o rusine enorma pe obrazul Romaniei.
Aparuta in 1991, lucrarea ar fi putut constitui o proba in procesul comunismului, iar cei care s-au dedat la fapte inumane cu semenii lor ar fi putut fi judecati la timp. Ion Ioanid nu a apucat sa vada niciun tortionar in inchisoare. A murit in 2003, departe de tara, la Munchen, unde ajunsese dupa eliberarea din inchisoare si lucrase ca ziarist la Europa Libera.