CARDINALUL IULIU HOSSU
Iuliu Hossu a fost numit episcop greco-catolic în 1917, pe când era încă preot militar în armata Austro – Ungară. Îl înlocuia pe unchiul său, Vasile Hossu, , căruia îi fusese secretar până la plecarea sa pe front, să le fie alinare soldaţilor români din armata imperială.
La 1 Decembrie 1918, episcopul Iuliu Hossu este cel care citeşte în faţa a 100 de mii de oameni strânşi la Alba Iulia, istorica proclamaţie de Unire a Transilvaniei cu România. A doua zi plecă la Bucureşti, împreună cu alţi lideri de seamă ai românilor transilvăneni, pentru a-i înmâna Regelui Ferdinand proclamaţia. “Ne-a aşteptat noul guvern. Ni s-au spus vorbe pentru istorie: sunteţi aşteptaţi să sosiţi de 1000 de ani. Să nu ne mai despărţim niciodată. Bucuria nu era a unei generaţii ci a întregului popor din toate veacurile, neam care a rămas neclintit în credinţa de unire.” – îşi amintea, pururi impresionat, Iuliu Hossu.
În 1940, când România a pierdut Ardealul de Nord prin Dictatul de la Viena, Iuliu Hossu a refuzat să părăsească Transilvania, motivând că numai armata şi funcţionarii pleacă, poporul rămâne, aşa că rămâne şi el să îl păstorească. După război, după ce a refuzat să treacă la ortodoxism, Iuliu Hossu a fost arestat şi încarcerat timp de 5 ani în sinistrul penitenciar de la Sighet. La fel ca întreaga elită a cărei lichidare fizică s-a încercat în anii stalinismului, episcopul Hossu, cel care în 1918 le dădea ardelenilor marea veste a unirii, a suferit de frig, de foame, a fost bătut, a văzut cum îi mor apropiaţii, chinuiţi de gardieni şi securişti.
După eliberarea din închisoare, episcopului Iuliu Hossu i se stabileşte domiciliu forţat la Mănăstirea Căldăruşani din apropiere de Bucureşti. Graţierea colectivă dată în 1964 nu a fost valabilă şi în cazul său, rămânând până la moarte în domiciliu forţat. A fost supravegheat în continuare de Securitate, mărturie stau documentele păstrate la CNSAS. A fost turnat de cei care îl vizitau, de angajaţi ai mănăstirii, ba chiar şi de stareţul mănăstirii.
Cazul său era cunoscut în întreaga lume. În 1969, un emisar al Papei a venit la Bucureşti şi a înştiinţat autorităţile că Iuliu Hossu urmează să fie numit cardinal. Conducerea politică a României şi-a dat acceptul ca Hossu să meargă la Vatican, dar să nu se mai întoarcă. Episcopul a refuzat însă. La fel ca în 1940, a rămas lângă românii săi.
Iuliu Hossu a murit în 1970 la Spitalul Colentina şi este înmormântat la Bellu Catolic. Şi totuşi, Iuliu Hossu a devenit primul cardinal al românilor. A spus asta chiar Papa Benedict, la 3 ani de la moartea sa. Numirea nu a fost făcută publică pentru a nu-i crea greutăţi şi mai mari lui Iuliu Hossu. “Am iertat pe toţi, lupta mea s-a sfârşit”, avea să spună cardinalul Hossu în ultimele sale zile de viaţă.
IULIU HOSSU (1855 – 1970)