”Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare!”,
Sunt cuvintele pe care le-a rostit ministrul de externe Mihail Kogălniceanu la 9 Mai 1877 in Parlamentul Romaniei. Fie si numai prin aceasta sintagma, Mihail Kogalniceanu merita sa ramana in istoria Romaniei. Insa momentul Independentei este doar unul dintre momentele de anvergura in care a fost implicat Kogalniceanu, incontestabil, unul dintre cei mai mari oameni politici romani ai tuturor timpurilor.
Nascut in 1817, figura sa luminoasa a trecut implicata prin marile lupte ale natiunii romane din secolul XVIII – Revolutia de la 1848, Unirea principatelor Romane de la 1859, aducerea pe tronul tarii a Regelui Carol I si Razboiul de Independenta. Pe toate aceste borne ale istoriei este incrustat si numele lui Mihail Kogalniceanu, un liberal moderat ale carui idei au contribuit major la modernizarea Romaniei.
Scolit in Franta si in Germania, Kogalniceanu este chinuit de dorul de tara si de dorinta de implicare in viata politica si sociala a provinciilor romanesti. Intr-o monografie a lui Radu Dragnea aparuta la 30 de ani de la moartea lui Kogalniceanu, acesta scoate la lumina o scrisoare pe care tanarul Mihail a trimis-o surorilor sale si in care spune ca “Nu, scumpele mele surori, eu vreau sa ma instruiesc, vreau sa ma intorc in Moldova bogat de cunostinte”. Si, intr-adevar, cunostintele sale, dobandite in afara granitelor, aveau sa serveasca tara. Si aici, dar si in strainatate. Insusi Kogalniceanu spune ca datorita lui, francezii au inlocuit cuvintele “moldovean” si ”valah” cu acela de “roman”.
Cel dintai act politic major al lui Kogalniceanu este redactarea, la Cernauti a Dorintelor Partidei Nationale in 1848, in care vorbeste despre libertatile cetateanului, drepturile taranimii si Unirea celor doua Principate, la care avea sa participe activ. Permanent in contact direct cu ideile revolutionare, Kogalniceanu este acela care a militat in plan social pentru secularizarea averilor manastiresti, respectiv confiscarea pamanturilor manastirilor si impartirea lor catre tarani. Ideea avea sa provoace o criza uriasa la Bucuresti in timpul lui Cuza.
Tot Kogalniceanu a initiat si a reusit un act profund – dezrobirea tiganilor. Prin vasta sa experienta vestica, Kogalniceanu era un suporter infocat al monarhiei, drept pentru care vedea inca din 1850 in aducerea unui domn strain solutia potrivita pentru rezolvarea problemelor tarii. La fel, cerea imperios separarea puterilor in stat si inamovibilitate pentru judecatori.
Mai mult, cerea libertatea presei. Toate acestea sunt idei pe care le exprima Kogalniceanu acum 170 de ani! Kogalniceanu obtinuse la acele vremuri simpatia poporului, solicitind desfiintarea privilegiilor boiesresti. Aristocratia trebuie sa fie naturala, a meritului, nu una mostenita, spunea el. Viziunea sa avea sa se manifeste in cele mai diverse moduri – Kogalniceanu a fost cel care a propus orasul Bucuresti drept capitala a Romaniei.
Meritele politice si culturale ale lui Kogalniceanu au fost recunoscute de catre contemporanii sai: a fost prim-ministrul Romaniei timp de doi ani, a fost ministru de externe si de interne de mai multe ori, in diverse guverne, dar, dupa ce s-a retras din politica, a fost si presedinte al Academiei Romane! Ca ministru de externe a initiat primele contacte diplomatice cu China, in anul 1880. Kogalniceanu a murit la Paris in timpul unei operatii. Este inmormantat in cimitirul Eternitatea din Iasi.
MIHAIL KOGALNICEANU 1817 – 1891