Lovinescu si ierunca - Vocile Libertatii -365 de eroi ai României

Numele Monicăi Lovinescu şi al lui Virgil Ierunca sună şi acum într-un fel aparte în urechile a milioane de români. Lipiţi cu capul de radio, încercând să regleze aparatul astfel încât să fenteze bruiajul continuu, românii ascultau Radio Europa Liberă. Iar cele două nume şi rostirile lor hrăneau cu speranţă o generaţie care jinduia după o Românie normală, democratică.

În spatele celor două nume stă însă povestea tragică a unui important cuplu de intelectuali români, nevoit să îşi părăsească ţara după al doilea război mondial. Monica Lovinescu avea să ducă în mormânt durerea de a se considera vinovată de moartea propriei mame. Ecaterina Balacioiu Lovinescu, mama sa, a murit în 1960 după ce fusese arestată la 71 de ani şi forţată să îşi cheme fiica în ţară. A rezistat doi ani în închisoare şi nici după aproape 60 de ani de la moarte nu i se cunoaşte mormântul.

La Paris, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au avut o activitate cultură consistentă. Au scris în revistele diasporei româneşti dar s-au impus şi în viaţa literară franceză. Nici nu putea fi altfel, cel puţin în cazul Monicăi Lovinescu. Tatăl său este marele critic Eugen Lovinescu, iar doi dintre verii săi sunt scriitorul Văile Lovinescu și dramaturgul Horia Lovinescu. Virgil Ierunca, debutant ca ziarist în România, şi-a continuat cariera de ziarist şi scriitor la Paris.

După Revoluţie, în România au apărut câteva volume, unul dintre ele, Fenomenul Piteşti, făcând referire la crimele odioase din puşcăriile comuniste. Mâna Securităţii i-a ajuns însă şi în străinătate. Regimul de la Bucureşti, furios pe emisiunile soţilor Lovinescu – Ierunca de la Europa Liberă, a trimis la Paris doi agenţi palestinieni cu scopul de a o lichida pe Monica Lovinescu. Era în perioada în care dizidentul Paul Goma ajungea la Paris. Cei doi palestinieni au lovit-o cu sălbăticie pe Monica Lovinescu, până a ajuns în comă.

Schimbarea politică de la Bucureşti din 1989 i-a menținut la fel de critici pe cei doi oameni de cultură. Meritele lor aveau să fie recunoscute abia după moarte de către autorităţi. Cei doi au murit departe de țară, la puțin timp unul de celălalt. Urnele cu cenușa Monicai Lovinescu şi a lui Virgil Ierunca au fost aşteptate la Aeroportul Otopeni în cadrul unei ceremonii militare. Apoi, au fost duse la Ateneul Român şi, în final, la Fălticeni.

MONICA LOVINESCU 1923 – 2008

VIRGIL IERUNCA 1920 – 2006

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *