Un edificiu construit în stil ionic, similar templelor greceşti, şi-a deschis porţile pentru publicul iubitor de artă din Bucureştii începutului de secol XX, din pasiunea unui colecţionar, academicianul Anastase Simu (1854-1935), care a vrut să demonstreze că lucrările artiştilor români se pot compara fără probleme cu capodoperele artelor plastice universale.
Născut la Brăila, într-o familie de moşieri bogați, Anastase Simu devine moștenitorul unei imense averi la vârsta de 19 ani, când încă era elev la Institutul Teresianum din Viena. Licenţiat în drept la Paris și cu doctorat în științe politice și administrative la Bruxelles, Simu era şi un mare iubitor de artă. El devine colecţionar şi, în anul 1910, fondează Muzeul Simu, considerând că necesar să ridice o casă de artă pentru a contribui la educația municipalității.
Ridicat la intersecţia străzii Mercur cu o uliţă ce se strecura între străzile Colţei şi Romană, pe locul unde astăzi este amplasat blocul „Eva”, Muzeul Simu impresiona prin arhitectura sa deosebită şi vasta colecţie de artă pe care o găzduia. Edificiul a fost ridicat în formă de templu grecesc, după planurile arhitectului C. Sciky, inspirat după Erechteion, și a reprezentat una dintre primele instituţii private de acest fel de la noi din țară.
A funcţionat ca muzeu privat până în 1927, când Anastase Simu l-a donat statului român cu tot cu bogata colecție de opere de artă românească și străină, ce cuprindea peste 1.200 de piese din toate genurile artistice: pictură, grafică, sculptură, artă decorativă.
Colecţia muzeului Simu era împărţită în cinci secţiuni şi cuprindea foarte multe lucrări de pictori şi sculptori francezi din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea (Zurbaran, Delacroix, Houdon, Fremiet, Ridon, Meunier, Daumier, Gericault, Pissaro, Renoir, Courbet, Bourdelle etc.).
În secţiunea de artă românească erau expuse lucrările unor mari pictori autohtoni precum: Aman, Grigorescu, Andreescu, Luchian, Pallady, Petraşcu, Teodorescu-Sion, Bunescu, Ressu etc. Printre alte exponate se mai aflau şi sculptori ca Brâncuşi, Paciurea şi Stork, dar şi mulaje italieneşti din secolul al XVI-lea sau icoane bizantine.
Muzeul a avut, însă, o viaţă scurtă. A stat în picioare doar 50 de ani, deoarece autorităţile comuniste au ajuns la concluzia că nu se mai încadrează în ansamblul de blocuri noi construite şi au hotărât să demoleze clădirea în 1960, pentru a construi în locul său magazinul de confecții „Eva”.
Colecţia de artă a fost dispersată în mai multe muzee,însă o bună parte din ea se află astăzi la Muzeul Național de Artă al României.
Autor: Monica Cosac
sursa foto: Wikimedia Commons