Nicolae Bălcescu a fost unul dintre liderii Revoluției de la 1848. Copilăria și adolescența îi este caracterizată de pasiunea pentru istorie, pe care o va cultiva toată viața. Bălcescu avea să scrie istorie și la propriu și la figurat.
Vizionează alte materiale din seria 365 de eroi ai României aici
Când avea 20 de ani, a participat la așa-numita “conspirație Filipescu”, al cărei scop era să îi împroprietărească pe țăranii fără mijloace de subzistență. Conspirația a fost descoperită iar Nicolae Bălcescu ajunge în închisoare. În cei doi ani de temniță a contactat și boala la plămâni, care avea să îl răpună la numai 33 de ani. Ieșit din închisoare, Bălcescu începe să călătorească prin toate cele trei provincii românești – Moldova, Transilvania și Țara Românească, pentru a cunoaște nevoile oamenilor și a căuta o soluție. Iar soluția, în accepțiunea sa, este Revoluția.
De altfel, la începutul anului 1848, Europa întreagă era învăluită de spiritul revoluționar. Era în Franța în momentul începerii Revoluției continentale dar a plecat imediat în țară. Simțea că a venit și momentul țărilor române. Aflat încă de la eliberarea din închisoare în fruntea unei organizații secrete, Frăția, din care mai făceau parte Cristian Tell, Ion Ghica, Alexandru Golescu și C. A. Rosetti, și a cărei deviză era Dreptate și Frăție, Bălcescu a participat activ la Revoluția pașoptistă.
A fost chiar si ministru de externe timp de două zile în guvernul provizoriu. Revoluția a fost însă înăbușită iar Bălcescu a fost arestat. A reușit să evadeze și a călătorit prin Europa, încercând să găsească soluții pentru revigorarea Revoluției. S-a întâlnit chiar și cu revoluționarul maghiar Lajos Kossuth, pentru a forma unitatea dintre revoluționarii români și maghiari. Prea târziu însă, deoarece trupele imperiale au înfrânt definitiv Revoluția maghiară.
După ce Revoluțiile europene se sting, Bălcescu se întoarce la Paris. Aproape răpus de dorul mamei sale, încearcă să revină în țară dar nu este lăsat să intre. Deja bolnav grav, ascultă medicii care îi recomandă să plece în sudul Italiei, la Palermo, pentru a se trata. Era însă prea târziu. Moare la Palermo, însă nu se știe nici acum unde este înmormântat.
Revoluționarul Bălcescu a fost egalat doar de scriitorul Bălcescu. În lucrarea sa “Românii supt Mihai Voievod Viteazul”, Bălcescu revigorează practic un personaj istoric peste care cu nedreptate se așternuse tăcerea, timp de un sfert de mileniu. Cartea lui Bălcescu despre Unirea celor trei țări românești sub marele Mihai prefigura dorința românilor de unitate. Peste numai 7 ani de la moartea lui Bălcescu avea să fie făcut un prim pas, Unirea celor două principate române, Moldova și Țara Românească.
NICOLAE BALCESCU 1819 – 1852