Capitala României nu ar fi ajuns unde este astăzi fără ajutorul celor care au fost la conducere de-a lungul celor aproape 560 ani de la prima atestare documentară a orașului. Unul dintre aceștia a fost Nicolae Filipescu, rămas în istorie ca important om politic și unul dintre cei care au contribuit la modernizarea și dezvoltarea Bucureștiului. Însă el a fost mult mai mult de atât, lăsându-și amprenta și în politica națională a vremii, ca parlamentar, ministru și membru al Partidului Conservator.
Filipescu s-a născut în 1862 într-o familie de boieri. A urmat școala primară în București, liceul la Geneva și facultatea de drept la Paris. Întors în țară, el s-a alăturat tinerilor conservatori și a pus bazele ziarului Epoca. Printre cei care au colaborat la acest ziar s-au numărat și marele dramaturg român I.L Caragiale, scriitorul Alexandru Vlahuță, filosoful și politicianul Titu Maiorescu și scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea.
Filipescu a fost cel mai fervent militant pentru intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antanta și pentru reîntregirea națională. La câteva săptămâni după ce puterile Antantei au câștigat războiul in 1918, România a reușit Marea Unire a tuturor provinciilor istorice locuite de români în cuprinsul aceluiași stat național. Anul acesta, România sărbătorește 100 de ani de la acest eveniment.
Nicolae Filipescu a fost primar al Bucureștiului timp de 2 ani și jumătate, între 1893 și 1895, reușind să dezvolte câteva proiecte importante pentru modernizarea orașului.
Orașul a trecut prin mai multe schimbări pe perioada mandatului său. Una dintre cele mai importante realizări ale primarului Filipescu a fost prima linie de tramvai electric, un adevărat simbol al modernizării capitalei. Tramvaiul 14 a început să circule pe linia Cotroceni – Obor în decembrie 1894. Edilul-șef nu s-a oprit aici și a continuat proiectul cu noi linii de tramvai.
Rețelele de canalizare și alimentare cu apă au fost și ele extinse în timpul mandatului lui Nicolae Filipescu, folosind izvoarele subterane. Realizările sale includ de asemenea și construirea unei băi populare pentru locuitorii de rând, construirea a trei școli, amenajarea parcului Filipescu și lărgirea Bulevardului Colței. În timpul mandatului său, au fost ridicate Observatorul Astronomic, Hala Traian și Gara Obor. El a fost și cel care a pus bazele planului cadastral al capitalei. Bucureștiul a început să fie luminat cu gaz în timpul mandatului lui Filipescu.
Nicolae Filipescu a plecat de la cârma Bucureștiului în octombrie 1895, dar și-a continuat cariera politică, ca primar al Brăilei și mai apoi ca ministru. A fost, pe rând, ministru al Domeniilor și Agriculturii timp de doi ani, iar mai apoi ministru de Război pentru mai bine de un an.
În timpul mandatului său, a echipat Armata Română cu armament, inclusiv cu mitraliere comandate din străinătate. În București a început construirea Cercului Militar cât timp Filipescu a fost ministru de Război, iar la Târgoviște – Mănăstirea Dealu. Totodată, s-a înființat în 1912 Liceul Militar. Acesta era al treilea liceu militar din țară, după cele de la Iași și de la Craiova, și folosea procedee noi de educație militară din Germania și Anglia.
Filipescu însuși l-a recrutat ca profesor de limba germană și educator pe locotenentul prusac Hans von Platen. Acest liceu a fost distrus de cutremurul din 1940, însă a oferit câteva generații de oameni de arme care au participat inclusiv în Primul Război Mondial. Defunctul Rege Mihai I al României a studiat la acest liceu.
Nicolae Filipescu a fondat în 1914 Acțiunea Națională – aripă a Partidului Conservator care susținea Antanta. Doi ani mai târziu, România a intrat în Primul Război Mondial alături de Antanta, o mișcare intens susținută și promovată de Nicolae Filipescu, inclusiv printr-o serie de prelegeri in diverse orașe din tara.
Boierul și omul politic Nicolae Filipescu a murit însă, bolnav, la sfârșitul lui septembrie 1916, la 54 ani, cu doi ani înainte ca visul unirii naționale să îi fie împlinit.
O stradă îi poartă acum numele în București. Strada Nicolae Filipescu se află nu departe de Piața Universității, în centrul capitalei, legând strada C. A. Rosetti de strada Batiștei.
Surse: Enciclopediaromaniei.ro, Adevarul.ro, Historia.ro