In iulie 1927 se stingea din viata Regele Ferdinand. Deoarece succesorul sau, Carol al II-lea, renuntase la tron preocupat fiind de aventura sa cu Elena Lupescu, premierul de atunci, marele liberal Ionel Bratianu s-a gandit chiar la instaurarea Republicii.
Avea si un nume pentru a ocupa aceasta functie: Nicolae Titulescu. S-a instituit insa regenta, iar Titulescu nu va deveni presedintele Romaniei. Dar de unde acest nume? Simplu: Titulescu era in acel moment considerat cel mai mare diplomat roman. Si inca mai este… Cel care avea sa devina in doua randuri – 1930 si 1931 – presedinte al Societatii Natiunilor – forma incipienta a Organizatiei Natiunilor Unite de azi – era deja o personalitate proeminenta pe plan european.
La numai 30 de ani devenea deputat si dupa primul discurs, Take Ionescu, presedintele conservatorilor, exclama entuziasmat:
„Un mare, un extraordinar talent s-a ridicat la tribuna românească și acest talent este al nostru”.
Evolutia lui Titulescu a fost fulminanta, situindu-se intotdeauna de partea buna a lucrurilor. Cu cativa ani inainte de infaptuirea Marii Uniri, Titulescu spunea urmatoarele, argumentind necesitatea alipirii Transilvaniei la Romania: „România nu poate fi întreagă fără Ardeal…Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e școala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susținut viața…Ardealul nu e numai inima României politice, priviți harta: Ardealul e inima României geografice”.
Intr-o perioada extrem de grea, aceea dinainte de cel de-al doilea razboi mondial, Titulescu a fost de cateva ori ministru de externe. A inteles care era raportul de forte in Europa si incotro se indreapta lumea, asa ca a militat pentru un tratat cu Uniunea Sovietica, in timp ce cu glas tare cerea sanctiuni impotriva Germaniei si a Italiei.
A fost acuzat de apropiere de comunisti, fapt dezmintit imediat. Insusi Hitler nu l-a uitat iar in 1940, la intalnirea cu Ion Antonescu, i-a amintit acestuia, furios, ca Romania, in raport cu Germania, a fost dusa pe cai gresite de catre Titulescu. Hitler facea aceasta declaratie la multi ani dupa ce Titulescu fusese efectiv fugarit din tara de Regele Carol al II-lea, care il ura visceral, deoarece, printre altele, Titulescu ar fi stat la originea desfiintarii Garzii de fier, dupa cum se mentineaza in exceptionala lucrare Pro si contra Titulescu ingrijita de catre George Potra.
Mai presus de orice presupuneri, aprecieri si jocuri politice insa, definitorie pentru Titulescu este caracterizarea pe care i-a facut-o insusi Einstein: “spiritul lui Titulescu era atat de lucid si atat de perspicace, judecata sa era atat de precisa, incat el era destinat sa dezlege problemele”. Titulescu a murit la Cannes in 1941. Dupa Revolutie, a fost reinhumat la Biserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului.
NICOLAE TITULESCU (1882 – 1941)