Palatul Cantacuzino este una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti
Reședință a boierului Gheorghe Grigore Cantacuzino, cel mai bogat român al vremii, cunoscut în epocă drept „Nababul”, Palatul Cantacuzino sau „Casa cu Lei” (pentruleii care străjuiesc intrarea în palat) a fost ridicat între 1901-1903, după planurile arhitectului Ion D. Berindei. Imobilul de patru niveluri din Calea Victoriei, marcat astăzi la nr.141, a fost realizat în stil baroc cu influențe rococo și elemente Art Nouveau. Este una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti care a traversat istoria Marii Uniri.
Andrei Coman
Se spune că fruntașul Partidului Conservator a plătit pentru această capodoperă arhitecturală, cu fațadă în stil Ludovic al XIV-lea, ticsit cu marmură albă şi verde, blazoane și simboluri, tablouri, oglinzi mari, tapiserii, picturi murale, ornamente, mobilier în stil Ludovic al XIVlea și Ludovic al XVI-lea, statui, candelabre și vitralii, peste jumătate de milion de lei. O adevărată avere, ținând cont că leul românesc rivaliza la vremea respectivă cu francul elveţian sau cu francul francez.
În epocă, palatul de pe Calea Victoriei găzduia săptămânal, de regulă în zilele de joi, baluri și recepții, la care era prezentă întreaga protipendadă a Capitalei. Până să intre în administrarea statului român, donat de către fosta noră a boierului, Palatul Cantacuzino – prima și a treia proprietate sonoră din portofoliul imobiliar al familiei, după Castelul Cantacuzino de la Bușteni și Palatul Cantacuzino de la Florești- a fost, rând pe rând, reședința din București a familiei boierești, cartier general al trupelor de ocupaţie germane (în timpul Primului Război Mondial), domiciliu pentru urmașul Mihail G. Cantacuzino, sediu al președinției Consiliului de Miniștri (1933 – 1947) ori sediu pentru Institutul de Studii Româno-Sovietice, după venirea la putere a comuniștilor. Astăzi, clădirea adăpostește Muzeul George Enescu, dar și Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. În 1913, Palatul Cantacuzino a găzduit semnarea Tratatului de la București (Pacea de la București), acord care punea capăt celui de-al doilea Război Balcanic, Regatul României dobândind astfel Cadrilaterul.
