În Bucureştiul de odinioară, lampagiii şi coşarii erau indispensabili.
Iluminatul străzilor din Capitală a fost aproape inexistent până la jumătatea secolului XIX, când, din loc în loc, au început să apară felinarele – iniţial, cele cu lumânări de seu, iar odată cu descoperirea fabricarea petrolului lampant, au fost cu „găzoaie”, lămpi cu fitil și rezervor cu petrol. Mai întâi au fost instalate în buricul târgului, iar apoi, treptat, şi pe străzile dinspre periferii, iar odată cu creşterea numărului acestora a apărut şi nevoia de lampagii, care să aprindă opaițele din căsuța felinarelor, la căderea serii, şi să le stingă la răsăritul soarelui.
„Lampagiii treceau pe înserat, cu o prăjină care avea o lumânare aprinsă, o introduceau cu ajutorul prăjinii prin fereastra de jos și aprindeau opaițul. Dimineața, capătul prăjinii avea un cornet de metal, răsturnat, pe care-l puneau deasupra flăcării și o stingeau. Chiar înainte de 1920, s-a introdus iluminatul stradal cu gaz aerianˮ, îi descrie Graziella Doicescu, în volumul „Captivantul București interbelic”.
Lampagiul facea parte din administraţia locală şi se ocupa atât de stinsul şi aprinsul felinarelor, cât şi de întreţinerea lor. Astfel că zilele şi le petreceau cocoţaţi pe stâlpi. Mergeau cu scara pe umăr, din felinar în felinar, ca să-i şteargă geamurile cu o cârpă şi să potrivească fitilul cu foarfeca. Odată cu apariţia lămpilor electrice, această meserie a dispărut.
Ceva mai longevivă a fost „profesiuneaˮ de coşar, sau hornar, cum li se mai spunea.
„Hai coșar, coșar! Așa își anunțau prezența pe străzi niște oameni îmbrăcați în negru, cu o tichie înaltă pe cap, care duceau pe umăr o frânghie groasă, încolăcită de mai multe ori, cu o ghiulea la un capăt. Mai duceau și niște perii lungi și nu prea groase. Atât ei cât și uneltele lor erau de un negru «tuciuriu». Aceștia erau hornarii sau coșarii. Ei curățau funinginea din coșurile caselor, cel puțin de două ori pe an.rau indispensabili! Dacă nu îți curățai la timp coșul, funinginea acumulată pe coș, în urma arderii lemnelor sau a cărbunilor, putea lua foc și atunci… interveneau pompierii de la Radu Vodă!ˮ, mai povesteşte, în cartea sa, Graziella Doicescu.
autor: Monica Cosac
sursa foto: Pixabay