Apropierea centenarului Marii Uniri ne obligă, fie că vrem, fie că nu vrem, să medităm asupra situației actuale a țării noastre și asupra destinului ei pe care îl făurim fiecare dintre noi, mai ales cei din București, capitala Regatului României rezultat în urma micii Uniri din 1859, iar mai apoi a României Mari după 1918. Românul are mai mereu tendința greu reprimabilă de a se lăsa pradă feluritelor nostalgii, fie după un idilic interbelic, ori după o mai mult sau mai puțin „aurită” epocă Ceaușescu. Necesară în ziua de astăzi este o doză de optimism lucid, realist și ancorat în prezent, cunoscând trecutul și pregătindu-ne pentru viitor, conservând un București al valorilor și al culturii autentic românești. Interviul cu tânărul universitar ieșean Vlad Vieriu, de la Facultatea de Drept a Universității „Al. I. Cuza” ne aduce în prim plan tocmai această perspectivă optimistă asupra prezentului. Reputatul profesor Vlad Vieriu, cadru didactic asociat al Facultății de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, ne atrage atenția că traversăm una dintre cele mai faste perioade ale istoriei românești. Deși România nu se poate reduce la o singură axă culturală, axa București-Iași a fost una fundamentală în cristalizarea României moderne. Bucureștiul rămâne, incontestabil capitala culturală, politică, istorică și valorică a României și va continua să fie astfel dacă vom ști să valorificăm la maximum potențialitățile și oportunitățile momentului, ducând la împlinire dezideratele ctitorilor României Mari și realizând cu adevărat unirea și unitatea țării. Totul cu mai puțină vorbărie și cu mai multă acțiune.
Redăm mai jos integral interviul cu profesorul Vlad Vieriu
Reporter: Care este, din perspectivă istorică, semnificația momentului 1918 pentru România de ieri și de azi?
Vlad Vieriu: Pentru România de ieri, 1918 a fost anul în care am scăpat, și doar pentru o vreme, din cel mai nenorocit război pe care omenirea l-a purtat vreodată. Din punct de vedere istoric, 1918 a fost anul în care au fost sădite cele mai otrăvitoare semințe în destinul Europei. În același an România a început să viseze frumos, pentru a se trezi, peste aproape două decenii, într-o arhitectură a intereselor reale și meschine, care i-au hărăzit o jumătate de secol altfel.
După aceste experiențe istorice, România de astăzi, care, din punctul meu de vedere, cu toate neajunsurile și dincolo de nostalgii, traversează poate cea mai fericită perioadă a existenței sale, își caută marile repere. 1918 a fost unul dintre acestea. Fără cunoașterea diacronică a primei jumătăți a Secolului al XX-lea, toată discuția despre anul 1918 rămâne doar un episod local, un episod doar al nostru.
Reporter: Care au fost consecințele juridice ale marii uniri din 1918? A reușit România mare sa devina un stat unitar, organic și coerent?
Vlad Vieriu: Răspunsul la prima dumneavoastră întrebare ar trebui să fie unul atât de complex încât ar înfrânge chiar demersul dumneavoastră. Marea Unire a fost o mare provocare în ceea ce privește unificarea dreptului în toate provinciile unite, ale cărei vibrații se simt și astăzi. Regățeni, ardeleni, basarabeni, ne-am comunicat reciproc cele mai trainice experiențe și instituții ale filosofiei noastre sociale aplicate, ale dreptului nostru care s-a hrănit mai bine de un secol din tradițiile marilor culturi juridice ale Europei, între care cea franceză și cea germană merită acum amintite.
Răspunsul la cea de-a doua întrebare trebuie nuanțat. Dacă ne gândim la realizările imediate ale Marii Uniri, răspunsul meu nu poate fi decât negativ. Naturalmente, Marea Unire a adus cu sine provocări și responsabilități imense pentru autoritățile epocii de la București. În 1918 era prea devreme pentru coerență și organicitate. Niciodată România nu a mai trăit o asemenea experiență istorică. Dacă străbatem puntea centenară spre zilele noastre, am curajul să afirm că cele mai străvezii vine de unitate, coerență și organicitate ale românității contemporane sunt încă alimentate de actele din anul 1918.
Reporter: Considerați ca axa București – Iași este una fundamentala pentru evoluția și dezvoltarea României moderne?
Vlad Vieriu: Da, însă cu imediata și necesara mențiune că evoluția și dezvoltarea României moderne nu pot fi clădite pe o singură axă fundamentală, oricare ar fi aceea. Geografia spațiului în care trăim și istoria noastră de la 1859 încoace au trasat o coloană vertebrală puternică a statului modern român între București și Iași. Această legătură naturală a susținut eforturile de supraviețuire ale statalității noastre în Primul Război Mondial, prin jertfă, sânge, curaj, credință și șansă. Nu ar fi păcat să nu conștientizăm toate acestea astăzi? Însă istoria României de după Marea Unire a ridicat multe alte arhitrave ale edificiului național, între marile sale cetăți.
Istoria și dezvoltarea României nu pot fi axiale. Șansa noastră este de a ne crea o complexă arhitectură social-etatică, în țară și în Uniunea Europeană. Am lăsat în urmă istoria axelor și eșecul lor.
Reporter: Ne puteți spune câteva cuvinte despre consecințele MICII Uniri din 24 ianuarie 1859? În ce măsură a contat relația București Iași în configurarea Regatului României ca pregătire pentru marea Unire din 1918?
Vlad Vieriu: Mica Unire de la 24 ianuarie 1859 a fost, din punctul meu de vedere, un moment vital în istoria noastră, a românilor. Eclipsată de Marea Unire în importanță politică și simbolică, Unirea Principatelor a deschis calea României moderne. Iașul a dat primul domnitor, Bucureștiul l-a primit cu brațele deschise și așa a început odiseea noastră. Fără îndoială că, la acea vreme, totul s-a purtat pe puntea dintre Iași și București, prima mare punte între români.
Reporter: Se poate vorbi de o tensiune culturală, de o emulație între cele doua capitale românești?
Vlad Vieriu: Nu cred. Nu am simțit niciodată o astfel de tensiune. Ba dimpotrivă, colaborăm, concurăm, ne vizităm, ne promovăm reciproc evenimentele culturale și academice. Percepem diferențele existente ca fiind firești și respirăm cu plăcere aerul nostru de provincie istorică. Iar atunci când dorința de afirmare ne îndeamnă, găsim cu ușurință găzduire și șansă în București.
Istoria a reținut o sumedenie de personalități care au plecat din Iași pentru a a aduce strălucire României și capitalei sale, ceea ce vădește strânsele legături între cele două mari capitale ale României moderne.
Reporter: Bucureștiul are foarte multe monumente istorice, comori ale arhitecturii medievale și moderne. Care este situația legislației actuale în domeniu? Asigură ea perpetuarea și conservarea acestor valori?
Vlad Vieriu: Discuția despre protecția patrimoniului cultural a fost și este un delicat subiect, o perpetuă polemică în care pragmatismul dezvoltării economice este opus imperativelor culturale. Din păcate, patrimoniul cultural al omenirii este o resursă care, odată pierdută, ea va fi pierdută pentru totdeauna, ceea ce nu mulți dintre noi conștientizează. Bucureștiul cultural a fost de multe ori sacrificat pe altarul vreunui aparent pas înainte, cu infinite pierderi pentru cultura românească.
În siajul marilor realizări la nivel internațional în ceea ce privește conservarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural, România postdecembristă și-a redescoperit vocația providențială pro patrimoniu și, în virtutea unei apreciabile aculturații juridice de inspirație occidental-europeană, și-a construit propriul cadru normativ care acoperă aproape în întregime domeniul.
Nu ascund faptul că este mult loc pentru mai bine, aspirație care, probabil, i-a animat și pe cei care au contribuit la elaborarea și adoptarea Tezelor Codului patrimoniului cultural al României. Într-o zi poate vom avea și noi an nostru Cod al patrimoniului cultural, instrument juridic eficient și expresie a evoluției culturii noastre juridice.
Reporter: Cum vede un tânăr universitar de la Drept centenarul Marii Uniri din 1918?
Vlad Vieriu: Îl așteaptă cu sete de cunoaștere, ca pe unul dintre impulsurile culturale care te obligă, dacă ignoranța nu te sufocă, să cunoști cum nu ai mai cunoscut vreodată ce s-a întâmplat atunci și care este adevărata dimensiune a Marii Uniri. Îmi doresc un an în care cetatea noastră să strălucească, de curățenie și în lumina evenimentelor culturale. Este momentul să reînviem chipuri pe care nu le-am cunoscut niciodată, pentru că suntem prea tineri, din fericire.
Îmi doresc să-l primesc pe Henri Mathias Berthelot în casa mea, pentru că a lui nu este renovată, încă. De asemenea, m-aș bucura foarte mult să ne redescoperim pe noi în sânul aceleiași patrii, să comunicăm mai mult între noi, cei aflați la distanță, să legăm municipiile noastre, Iași și București și toate celelalte, cu legături trainice, cu prietenii și proiecte. Noi nu mai suntem sortiți să facem unirea politică, nu mai întâmpinăm provocările unificării efective; au făcut-o înaintașii noștri pentru noi. Nouă ne rămâne doar să ne bucurăm de tot acest providențial context, în spiritul unirii.
Reporter: Lucrați zilnic cu tinerii studenți. Ce mai înseamnă pentru aceștia ideea de unitate și solidaritate națională?
Vlad Vieriu: E drept că activitatea noastră nu ne lasă mult timp la dispoziție pentru a atinge substanțial subiecte precum cele de mai sus, însă pot lesne observa o diversitate în trăiri și comportamente. Rețelele de socializare sunt ”poiana” noastră astăzi și în acest spațiu ne descoperim și din această perspectivă. Unii împărtășesc un patriotism sincer, pe care-l hrănesc cu idealul unionist, alții nu ezită să-și descopere idilica supunere față de coroana română, mai ales în ultimele săptămâni. Alții par neatinși. Nu este vina lor. Nu este vina nimănui. Nu este loc pentru vină.
Reporter: Cum se văd de la Iași pregătirile pentru anul centenar care au loc în restul țării?
Vlad Vieriu: Municipiul nostru este situat pe șapte coline. Pregătirile se văd foarte bine, sau nu. Pe măsura eforturilor celor care le pregătesc. Nu este vina noastră că nu vedem ceea ce nu este. Dar, dincolo de spiritul de glumă, simt că există un spirit al centenarului, un spirit al reamintirii, al comemorării, al celebrării. Îmi doresc un 2018 în care capitala României și capitala Moldovei își vor reaminti că se au una pe cealaltă, așa cum s-au încredințat una în mâinile celeilalte în greii ani ai Marelui Război. Îmi doresc, de asemenea, ca spiritul anului centenar să nu fie întinat de preocupările noastre meschine și egoiste. În forul nostru academic ieșean simt o sinceră disponibilitate pentru a participa la cele mai frumoase evenimente dedicate anului centenar, ceea ce vădește o vie trăire a istoriei României moderne.
Reporter: De curând, Igor Dodon, președintele Republicii Moldova, a evocat posibilitatea unirii României cu Republica Moldova. Considerați că ar fi posibil ca anul 2018 să ne aducă o „Românie dodoloață”?
Vlad Vieriu: De ani buni, grație unor înțelepte reparații legislative în materia dobândrii cetățeniei române, România devine tot mai ”dodoloață”. Unirea este a oamenilor mai mult decât este a teritoriilor. Unirea României cu Basarabia va fi doar momentul în care această unire va fi recunoscută internațional, va reactiva un simbol al națiunii și va pune capăt unei discuții. Personal, din cei 4 fini spirituali ai mei, 3 sunt din Basarabia. Ca mine sunt mulți alții. Nu știu dacă numitul Igor Dodon este printre ei. Cert este faptul că unirea nu se scaldă în declarații, ci se reflectă în fapte, în vorbirea limbii, în principii, în educație, în adevăr.
Reporter: Considerați că ar fi posibilă, în viitorul apropiat, potrivit dreptului internațional actual, o refacere a teritoriului României din 1918?
Vlad Vieriu: Idealul unionist nu se încurcă în dreptul internațional, ba dimpotrivă. Însă, în spatele normelor și al abstracțiunilor juridice se ascund interese și factualități care nu ne permit nici măcar să schițăm actul unirii. Viziunile înguste, pragmatismul materialist, apartenența etnică și eclesiastică, interesul neunirii, toate acestea vor întreține existența aparte a celor două state. Optimismul pro-european, cooperarea economică, schimburile academice, ajutorul fratern vor continua să le apropie. Educația și adevărul au naturalmente vocația de a susține marile idealuri ale oamenilor, ale comunităților. Dacă ne vom da silința pentru a sluji aceste valori, vom aduce un valoros tribut centenarului și o necesară contribuție la realizarea oricărei forme de unire.
Reporter: Ce gânduri și îndemnuri ați adresa românilor în pragul anului centenar și mai ales tinerei generații din care faceți parte și pe care o cunoașteți foarte bine?
Vlad Vieriu: Eu îmi doresc o autentică anamneză a evenimentelor de atunci. Atât pentru mine cât și pentru cei din jurul meu. Nu-mi permit și, pe cale de consecință, nu-mi doresc îndemnuri. Îmi doresc doar o trăire sinceră a vremurilor de după o sută de ani.
Reporter: Considerați că Bucureștiul este, în continuare, o capitală viabilă a României?
Vlad Vieriu: Capitalele prind rădăcini adânci. În istoria universală, foarte puține au fost cazurile în care națiuni în plină dezvoltare au ales și au reușit să-și mute capitala. România nu este nici Brazilia și nici Kazahstan și nu cred că voi trăi clipa în care capitala țării noastre va fi alta decât București. Și aceasta cu atât mai mult cu cât, făcând abstracție de caricaturizarea urbană din timpul regimului comunist, capitala României are nenumărate monumente de referință pentru cultura și istoria civilizației noastre. Gândirea noastră actuală ne va conduce la concluzia că problema capitalei este tot mai diluată, direct proporțional cu întețirea eforturilor capitalei de a se prinde într-o perpetuă ”Horă a Unirii” cu toate orașele României, cu Chișinăul și cu Cernăuțiul.
