Ştefan Protopopescu a fost primul pilot brevetat în România şi primul pilot al armatei române. Povestea românului genial a început în 1886 la Turnu Severin. Ştefan Protopopescu, Bîrţă pentru prieteni, pilotul cu brevetul nr.1, a urmat şcoala pentru ofiţeri de geniu.
A devenit pilot militar in 9 iulie 1911, iar în toamna aceluiași an a participat la marile manevre militare în zona Roman-Paşcani, făcând observaţii din aer asupra mişcării trupelor române, printre primele de acest gen din lume.
După terminarea manevrelor, Protopopescu a realizat un raid aerian destul de mare pentru posibilităţile reduse ale primelor noastre avioane militare, primul de acest fel din ţara noastră. Zborul a decurs anevoios, cu multe aterizări din cauza micii autonomii de zbor, dar mai ales a defecţiunilor tehnice. Greutatea cea mai mare consta în faptul că acele avioane aveau doar pârgiile pentru comenzi, nu aveau instrumente de bord, carlinga era deschisă, pilotul stând pur şi simplu în bătaia vântului. Navigaţia sau orientarea se făceau de către pilot care trebuia să cunoască foarte bine geografia ţării şi în special a regiunilor peste care voia să zboare sau chiar să aterizeze.
După ce a instruit alți piloți la şcoala de zbor din Cotroceni, în toamna anului 1912 este trimis la Paris, de unde se întoarce în august 1914 „inginer diplomat al şcolii superioare de aeronautică şi construcţiuni mecanice”. A fost recunoscut astfel printre piloţii francezi drept un zburător incomparabil, fiind calificat excelent pilot de vânătoare şi mai ales în tirul cu fuzee reactive.
PORTRET
„Energic, autoritar, dar dublat de mult tact şi de multă bunătate, a fost creatorul celei mai reputate dintre escadrilele noastre de vânătoare, a fost şeful ei, a fost sufletul ei. Pentru toţi piloţii săi, maiorul Protopopescu a rămas şeful ideal, care fără a căuta popularitate la subalternii săi, i-a iubit, i-a apărat, i-a învăţat a-şi face datoria”.
După terminarea primului război mondial, s-a ridicat problema fabricaţiei de avioane în România ca o soluţie avantajoasă şi independentă, capabilă să ducă la înlăturarea greutăţilor prin care trecea aviaţia românească, mai ales în ce priveşte lipsa materialului de zbor necesar pregătirii piloţilor militari.
Ştefan Protopopescu a susținut cu toată tăria propunerea. Ba mai mult, a proiectat avionul „Proto 1”, un biloc de şcoală şi antrenament al cărui prototip a fost dat în zbor în anul 1922. Cum era firesc „primele zboruri de încercare cu exemplarul-prototip au fost executate chiar de către constructorul avionului”. După terminarea probelor, s-a admis construcţia în serie a avionului.
Ştefan Protopopescu a visat întotdeauna avioanele mai mari, cu performanţe mai rapide, fapt ce l-a determinat să proiecteze şi să realizeze cu ajutorul fabricii „Astra” un alt avion denumit „Astra-Proto” care era destinat zborurilor de recunoaştere, având un motor Hispano-Suiza de 300 CP. Acesta a fost bine primit de specialişti şi presa timpului.
INVENTATORUL ROMANILOR
„Avionul Astra-Proto, de o arhitectură şi linii impecabile, a produs o impresie favorabilă tuturor celor care l-au văzut. Acei specialişti care au avut fericita ocazie de a vizita ultimul salon de aviaţie francez, au fost unanimi a constata că la acea expoziţie acest avion ar fi făcut excelentă figură. Aşteptăm cu încredere rezultatele recepţiei oficiale şi cu mai mare încredere încă, încurajarea îndoită a unui inventator român şi a unei industrii ce a făcut de mult dovada posibilităţii construcţiei de avioane. Aripi, suflet şi orizonturi româneşti.”.
La cererea guvernului României, Ștefan Protopoescu întocmește un memoriu privind înființarea unei fabrici de avioane și motoare, memoriu susținut de șeful de Stat Major, colonelul Paul Teodorescu. În urma acestei acțiuni, Parlamentul României adoptă în anul 1925 „Legea privitoare la întreprinderile industriale în legătură cu apărarea națională”, actul de naștere al fabricii de avioane care avea sa poarte denumirea de Industria Aeronautică Română.