Cand exista chemare catre Dumnezeu, nimic nu o poate impiedica spre implinire. Ce ar gandi un om despre devenirea unui fiu de diplomat, fost ministru de externe si nepot al unui conducator al statului? Cu siguranta, nicio clipa nu s-ar gandi ca acest om va ajunge un sfant inca din timpul prezentei sale pe pamant. Si totusi, un asemenea om a existat –

Vladimir Ghika, nepotul ultimului domnitor al Tarii Romanesti inainte de Unirea Principatelor din 1859. A fost trimis la scoala, in Franta, inca de pe cand avea 5 ani.

Acolo a inceput sa primeasca invatatura religioasa. La Paris termina facultatea de stiinte politice, apoi isi continua studiile la Bucuresti si la Roma – Facultatea de Filosofie si Teologie. Isi dorea sa devina preot. Papa Pius al X-lea vede in tanarul roman altceva si il indeamna spre apostolat. Calatoreste enorm si strange credinciosi pentru oastea Domnului. Poate ca sunt sute de mii de oameni care au devenit crestini datorita blandetii lui Vladimir Ghika, in Australia, in Japonia, in Congo… Papa avea sa il numeasca cu drag “marele vagabond apostolic”. In timpul primului razboi mondial, Vladimir Ghika se intoarce in tara si infiinteaza primul spital gratuit din Romania si chiar Ambulanta.

Ingrijeste ranitii de razboi si victimele holerei, iar dupa razboi se intoarce in Franta si primeste o parohie, apoi infiinteaza una noua. Insa sangele de print valah ii trece prin fiecare vena, lucru care il determina sa se reintoarca in Romania, atunci cand Tara este la grea incercare: al doilea razboi mondial.

Mai mult ca oricand, sta aproape de saraci si de cei carora razboiul le creaza mari probleme de sanatate. Nu pleaca din Bucurestiul bombardat tot din acest motiv, nu paraseste Romania pentru a se pune la adapost nici macar atunci cand era clar ca la putere vor veni comunistii. A refuzat, pur si simplu, sa plece impreuna cu Regele Mihai, in acelasi tren. Comunistii nu ii vor ierta bunatatea – la putini ani dupa venirea lor la putere, Monseniorul Vladimir Ghika a fost inchis.

Chiar si gardienii sai erau mirati de faptul ca monseniorul isi astepta clipa mortii cu seninatate, desi stia ca ar fi avut o soarta mai buna daca parasea Romania.

“Si Brancoveanu a stat alaturi de copiii sai cand au fost decapitati, dar nu si-a lepadat credinta”, le-ar fi spus Ghika tortionarilor de la Jilava.

A rezistat batailor bestiale din penitenciar doar un an si jumatate. A murit in 1954. Biserica insa nu l-a uitat. In 2013, Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat, fiindu-i recunoscut astfel martiriul.

MONSENIORUL VLADIMIR GHIKA 1873 – 1954